Pastile de achiziții publice

Știați că prin cooptarea unor experți, deoarece membrii Comisiei de evaluare nu au întotdeauna expertiză aprofundată în domeniul achizițiilor publice ori de natură tehnică, financiară și juridică, se reduce riscul de erori și, pe cale de consecință, de formulare a unor contestații/de anulare a procedurilor de atribuire/de reevaluări repetate a unor oferte dispuse de CNSC și/sau de instanța de judecată învestită cu soluționarea plângerii formulate împotriva deciziei Consiliului?

Legislația în vigoare prevede dreptul autorității contractante de a desemna, pe lângă Comisia de evaluare, specialiști externi numiți experți cooptați. Aceștia pot fi desemnați încă de la începutul procesului de evaluare sau pe parcursul acestui proces, în funcție de problemele care ar putea impune expertiza acestora. În decizia de desemnare a experților cooptați se precizează atribuțiile și responsabilitățile specifice deținute de aceștia pe parcursul procesului de evaluare. Propunerea privind cooptarea experților externi, respectiv necesitatea participării acestora la procesul de evaluare, se justifică și se realizează prin raportare la atribuțiile și responsabilitățile ce sunt deținute/exercitate de către aceștia.

Experții cooptați nu au drept de vot în cadrul comisiei de evaluare, însă în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin potrivit legii și a mandatului primit în baza deciziei de desemnare, precum și a competențelor personale, aceștia procedează la întocmirea unor rapoarte de specialitate în cadrul cărora își exprimă punctul de vedere, pe baza propriei expertize pe care o dețin. Expertul cooptat este responsabil din punct de vedere profesional pentru acuratețea informațiilor consemnate în cadrul raportului de specialitate care este destinat să faciliteze comisiei de evaluare adoptarea deciziilor în cadrul procesului de analiză a ofertelor și de stabilire a ofertei/ofertelor câștigătoare. Raportul de specialitate al experților cooptați se atașează la raportul procedurii de atribuire, devine parte a dosarului achiziției publice și trebuie transmis Consiliului în situația în care sunt formulate contestații administrativ-jurisdicționale.

Experții cooptați nu trebuie să se substituie membrilor Comisiei de evaluare, în responsabilitatea cărora intră verificarea îndeplinirii criteriilor de calificare de către ofertanți, verificarea conformității propunerilor tehnice ale ofertanților cu prevederile caietului de sarcini, evaluarea propunerilor tehnice ale ofertanților în conformitate cu criteriile de atribuire (dacă este cazul), verificarea propunerilor financiare prezentate de ofertanți, inclusiv verificarea conformității cu propunerile tehnice, verificarea aritmetică, verificarea încadrării în fondurile care pot fi disponibilizate pentru îndeplinirea contractului de achiziție publică respectiv, precum și, dacă este cazul, verificarea încadrării acestora în situația prevăzută la art. 210 din Lege, elaborarea solicitărilor de clarificări și/sau completări necesare în vederea evaluării ofertelor, stabilirea ofertelor inacceptabile și/sau neconforme, precum și a motivelor care stau la baza încadrării acestora în fiecare din aceste categorii, stabilirea ofertelor admisibile, aplicarea criteriului de atribuire și a factorilor de evaluare, astfel cum a fost prevăzut în anunțul de participare, stabilirea ofertei/ofertelor câștigătoare sau, după caz, formularea propunerii de anulare a procedurii.

Rapoartele experților cooptați trebuie analizate de Comisia de evaluare care are obligația de elaborare a proceselor-verbale aferente fiecărei ședințe și pot fi, după caz, însușite de aceștia ori înlăturate (în tot sau în parte).

În situațiile în care unul sau mai mulți membrii ai comisiei de evaluare nu sunt de acord cu raportul de specialitate al expertului cooptat sau cu unele mențiuni din cuprinsul acestuia, are/au obligația de a-și prezenta punctul de vedere în scris, elaborând o notă individuală care devine anexă la raportul procedurii de atribuire. În cadrul acestei note se justifică în mod documentat punctul de vedere al respectivului membru/respectivilor membrii ai Comisiei de evaluare și motivele pentru care concluziile expertului cooptat nu pot fi avute în vedere (în tot sau în parte).

În practică, am constatat că nivelul de complexitate al contractelor pe care autoritățile sau entitățile contractante intenționează să le atribuie impune cooptarea unor experți, astfel încât, rapoartele de specialitate întocmite de aceștia sunt extrem de utile pentru o evaluare corectă, completă și fundamentată. Analiza realizată de expertul cooptat trebuie să fie caracterizată prin obiectivitate, independență și rigoare tehnică, astfel încât comisia de evaluare să poată adopta decizii corecte, fundamentate și să identifice cea mai bună ofertă.

Rolul expertului tehnic este esențial în clarificarea aspectelor de specialitate, în interpretarea corectă a specificațiilor tehnice și în prevenirea blocajelor generate de neînțelegeri sau lacune de expertiză ale membrilor comisiei de evaluare. Contribuția sa poate reduce semnificativ timpul necesar evaluării ofertelor și poate limita riscul unor erori care ar putea conduce la contestații, reevaluări succesive sau chiar la anularea procedurii.

Totuși, eficiența activității expertului tehnic depinde în mod direct de integrarea acesteia într-un cadru juridic și procedural corect. În absența sprijinului unui expert în domeniul juridic și/sau al achizițiilor publice, analiza tehnică riscă să fie incompletă sau chiar incompatibilă cu regulile procedurale aplicabile.

Expertiza tehnică trebuie corelată cu cerințele documentației de atribuire, factorii de evaluare și limitele impuse de legislația în vigoare. Fără această complementaritate, avantajele cooptării unui expert tehnic se estompează, iar procesul de evaluare poate deveni incoerent și, în consecință, contestabil.

Prin urmare, cooptarea experților trebuie privită ca o măsură integrată, în care expertiza tehnică, juridică și în achiziții publice se completează reciproc, asigurând o evaluare profesionistă, transparentă și aliniată prevederilor documentației de atribuire și legislației în vigoare incidente.

Doar prin această abordare multidisciplinară se poate asigura o evaluare care să permită comisiei de evaluare selectarea celei mai bune oferte și protejarea interesului public.

Știați că hotărârea CJUE din 16.04.2026 pronunțată în cauza C-568/24 are ca obiect o cerere de decizie preliminară, formulată în temeiul articolului 267 TFUE, de Curtea de Apel Cluj prin decizia din data de 17 iunie 2024, primită de CJUE la data de 23 august 2024, în procedura Sof Medica SA împotriva Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj‑Napoca?

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu în legătură cu atribuirea de către spital a unui contract de achiziție publică având ca obiect „Furnizare, instalare și punere în funcțiune Robot chirurgical 2".

Curtea de Apel Cluj, învestită cu soluționarea unui recurs formulat de Sof Medica SA împotriva sentinței emisă de Tribunalul Cluj prin care acesta a respins acțiunea formulată de Sof Medica SA, „în parte, ca rămasă fără obiect și în rest ca neîntemeiată", a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Principiul transparenței, reglementat de articolul 18 alineatul (1) din Directiva [2014/24], coroborat cu articolul 49 și [cu] articolul 2 alineatul (1) punctul 13 din [această directivă], trebuie interpretat în sensul că se opune excluderii unui ofertant în baza unor specificații tehnice, justificate de «necesitatea obiectivă», care este definită de către autoritatea contractantă abia ulterior publicării anunțului de participare și documentației de atribuire?

2) Dispozițiile articolului 42 [alineatul] (1), alineatul (3) litera b), respectiv alineatul (4) din Directiva [2014/24] pot fi interpretate în sensul că aprecierea caracterului restrictiv al specificațiilor tehnice, care ar impune necesitatea mențiunii «sau echivalent» în documentația de atribuire, se va realiza inclusiv prin analiza cumulativă a tuturor cerințelor din documentația de atribuire?

3) În cazul în care răspunsul la primele două întrebări este afirmativ, principiul egalității de tratament și principiul nediscriminării, reglementate de articolul 18 alineatul (1) din Directiva [2014/24], pot fi interpretate în sensul că aprecierea caracterului restrictiv al specificațiilor tehnice trebuie corelată cu «necesitatea obiectivă» a autorității contractante a priori publicării anunțului de participare și documentației de atribuire?".

Cu privire la prima și a treia întrebare, concluziile CJUE sunt în esență următoarele:

1. autoritatea contractantă dispune de o marjă largă de apreciere în cadrul formulării specificațiilor tehnice ale unui contract, având în vedere că ea este cea mai în măsură să stabilească produsele de care are nevoie și cerințele care trebuie îndeplinite pentru a obține rezultatele dorite;
2. specificațiile tehnice ar trebui elaborate în așa fel încât să se evite restrângerea în mod artificial a concurenței prin cerințe care favorizează un anumit operator economic, în sensul că preiau caracteristicile esențiale ale produselor oferite în mod obișnuit de acel operator economic;
3. cu cât specificațiile tehnice sunt mai detaliate, cu atât mai mare este riscul ca produsele unui anumit producător să fie favorizate (Hotărârea din 25 octombrie 2018, Roche Lietuva, C‑413/17, EU:C:2018:865, punctul 37).
4. Directiva nu impune autorității contractante obligația de a prezenta justificări obiective pentru specificațiile tehnice în momentul publicării anunțului;
5. Principiul transparenței cere doar ca documentația să fie clară, precisă și neechivocă;
6. O obligație generală de justificare a fiecărei cerințe ar avea ca efect impunerea unei sarcini administrative deosebit de împovărătoare sau chiar disproporționate autorității contractante și punerea în discuție a marjei largi de apreciere care îi este recunoscută în stabilirea necesităților sale și în formularea specificațiilor tehnice ale unui contract.

Cu privire la a doua întrebare, CJUE a statuat în esență următoarele:

1. Instanța de trimitere ridică în special problema cerințelor menționate în caietul de sarcini referitoare la caracterul modular și mobil, la greutate, la amprenta la sol, precum și la dispunerea brațelor robotului chirurgical care face obiectul achiziției în cauză. În această privință, trebuie să se considere că aceste cerințe se raportează la un „tip" de produs sau la o „producție specifică" ce pot avea „ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor întreprinderi sau produse", în sensul articolului 42 alineatul (4) prima teză din Directiva 2014/24, întrucât cerințele menționate conduc la eliminarea întreprinderilor care furnizează roboți chirurgicali de tip monolitic sau roboți chirurgicali de tip modular care depășesc greutatea maximă și/sau amprenta la sol maximă stabilite prin acest caiet de sarcini;
2. îi revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă, în conformitate cu articolul 156 alineatul (2) din Legea nr. 98/2016, care urmărește să transpună articolul 42 alineatul (4) prima teză din Directiva 2014/24, cerințele menționate decurg în mod inevitabil din obiectul achiziției în cauză. Așadar, îi revine instanței de trimitere obligația de a verifica dacă respectivele cerințe sunt legate de dimensiunile și de compartimentarea sălilor de operație, fără ca acestea din urmă, potrivit caietului de sarcini amintit, să „necesite amenajări speciale". Dacă, în urma acestei examinări, instanța menționată ajunge la concluzia că cerințele respective decurg în mod inevitabil din obiectul achiziției, autoritatea contractantă poate introduce astfel de cerințe fără ca ele să fie însoțite de mențiunea „sau echivalent".
3. Cu excepția cazurilor în care cerințe precum cele în discuție în litigiul principal, referitoare la caracterul modular și mobil, la greutate, la amprenta la sol, precum și la dispunerea brațelor robotului chirurgical care face obiectul achiziției în cauză decurg în mod inevitabil din obiectul acestei achiziții, autoritatea contractantă nu poate impune aceste cerințe fără a adăuga mențiunea „sau echivalent".

În raport de cele anterior menționate, Curtea a statuat următoarele:

„1) Articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE coroborat cu articolul 42 alineatele (1) și (2) și cu articolul 49 din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că principiile transparenței și egalității de tratament prevăzute la articolul 18 alineatul (1) amintit nu se opun ca, în cadrul unei achiziții publice de produse, o autoritate contractantă să excludă oferta unui ofertant pe baza unor specificații tehnice fără ca, la data publicării anunțului de participare, acestea să fi făcut obiectul unei justificări obiective în documentele achiziției, în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 13 din directiva menționată.

2) Articolul 42 alineatele (1) și (4) din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că o autoritate contractantă nu poate să prevadă în specificațiile tehnice ale unei achiziții publice a unui robot chirurgical cerințe referitoare la caracterul modular și mobil, la greutate, la amprenta la sol, precum și la dispunerea brațelor robotului chirurgical care face obiectul achiziției amintite fără ca aceste cerințe să fie însoțite de mențiunea „sau echivalent", cu excepția cazului în care, în lumina documentelor achiziției, cerințele menționate decurg în mod inevitabil din obiectul achiziției respective.".

Concluzii:

• Nu este obligatorie justificarea prealabilă a specificațiilor tehnice în documentele achiziției pentru a exclude o ofertă;
• Cerințele tehnice în discuție trebuie însoțite de sintagma „sau echivalent", cu excepția cazului în care, în lumina documentelor achiziției, cerințele menționate decurg în mod inevitabil din obiectul achiziției respective.

Pentru cei care doresc să urmărească soluția pe care Curtea de Apel Cluj o va pronunța, prezint mai jos extras de pe portalul Curții de Apel Cluj: